Memorandumului  1861-2011 - 150 de ani de la sfințirea bisericii din Bobota și redactarea salajean

      Acum 150 de ani, pe data de 27 august 1861, data care atunci corespundea, conform vechiului calendar, cu Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, in localitatea Bobota a avut loc un eveniment istoric deosebit, cu dubla semnificație: s-a sfințit biserica de piatra din localitate, adevarata Catedrala și printre cele mai mari din Salaj, la vremea respectiva, dar și azi; cu aceasta ocazie a fost citit Memorandumul de protest al salajenilor impotriva anexarii la Ungaria.

     Localitatea Bobota este atestata documentar la anul 1213 sub denumirea de villa Babud. Așadar, in 2013 se vor implini 800 de ani de la prima atestare documentara a localitații.

     De-a lungul timpului o intalnim sub urmatoarele denumiri: Bobuti – la anul 1262; Bibotheleke – 1427; Babuktelek; Babatheleke – 1471; Babodtheleke – 1479; Babuchtelek – 1486; Babuttelek, Babickthelek, Babiotheleke, Babwkthelek, Babwtheleke – 1492; Bobatelek – 1510; Nagy-Dersida – 1750; Babuctelke – 1755; Bobote – 1839; Bote – 1850; Nagy-Dersida, Bobota – 1854; Bobota din anul 1900 incoace.

     Biserica din Bobota, se spune intr-un document din octombrie 1867, „cam de 300 de ani posiede un dominiu cam de 200 galete, computand și padurea, și pe acest teritoriu din anticitate au locuit peste 150 familii carii au contribuit bisericii anuatim o anumita taxa. Afara de aceasta, biserica au avut moara, 2 crașme, pamanturi besericești, carii ea le-au folosit și alte venituri din padure”. Sub documentul respectiv apar 54 de nume din Bobota, dar nu apare in dreptul niciunuia semnul crucii, modalitate de semnatura pentru neștiutorii de carte. Documentul incrimineaza pe curatorii din Bobota, care, „așa au fost de isteața, șireata și de rafinita in mancarea venitului, cat neci una urma nu se vede a venitului”. Mai departe, documentul da exemplul unor preoți greco-catolici care au renunțat la cariera lor in urma unor scandaluri pe care le-au avut cu curatorii din Bobota. Este vorba de preoții Ipian Ignatie Marinca, Oros Ioan și Simion Pop.

    Conform documentului, in anul 1841 incepe o „epoca noua” pentru parohia din Bobota, odata cu venirea preotului greco-catolic Demetriu Coroianu, fost profesor la Blaj, unde i-a avut ca și colegi pe Simion Barnuțiu și Timotei Cipariu. Tot aici vede lumina zilei, pe data de 10 ianuarie 1842, fiica sa Clara, maritata cu Ioan Maniu. Ei sunt parinții lui Iuliu Maniu, fost prim ministru al Romaniei interbelice.

    Tanarul preot Demetriu Coroianu, „au inceput a lua la rand veniturile bisericii”, insa nu a apucat sa le duca la bun sfarșit, deoarece in anul 1845 se muta ca paroh și protopop la Craidorolț și apoi, din 1850 pana in 1873, indeplinește funcția de Vicar foraneu greco-catolic al Salajului. Vicariatul Greco-Catolic al Silvaniei luase ființa in anul 1810 și avea sediul la Șimleu Silvaniei.

    Dupa Demetriu Coroianu, in anul 1845, vine ca preot in Bobota Grigore Gael, care din prima saptamana, necunoscand inca parohia și veniturile ei, continua ideea preotului Coroianu și, cu acceptul „superioritații bisericești”, a incheiat un contract cu zidarii pentru a demara construcția bisericii de piatra din Bobota. Pana in acel moment in Bobota exista o biserica de lemn, situata in locul unde astazi este Dispensarul uman. Acolo se presupune ca a fost inmormantat marele carturar Gheorghe Șincai in anul 1816. Tot aici, marele carturar a inființat școala care-i poarta numele. Biserica de lemn a fost donata, in anul 1868, parohiei Corni, care la vremea respectiva facea parte din același tract protopopesc, tractul Șamșudului. Actualmente, localitatea Corni face parte din județul Maramureș, iar biserica de lemn primita de la bobotani a fost demolata in anul 1975.

    Construcția bisericii de piatra din Bobota, adevarata Catedrala, a durat nu mai puțin de 16 ani. Actul ei de temelie a fost pus in luna octombrie 1846. Construcția bisericii a fost definitivata in anul 1861 și purta hramul „Adormire Maicii Domnului”.

     Din pacate, in aceasta perioada a izbucnit și un scandal urat intre curatori și preotul Gael, cu acuze grave de o parte și de cealalta. Din anul 1854 a inceput și un proces intre preot și curatori, care s-a terminat abia in anul 1867, cand preotul Grigore Gael a plecat din Bobota, dupa ce a construit și sfințit biserica. Eforturile sale au fost rasplatite cu distincțiile de protopop surogat și brau roșu, primite in anul 1858, iar dupa sfințirea bisericii a fost numit protopop al districtului Șamșud, tract din care facea parte și Bobota.

    In anul 1861, pe data de 27 august, cand s-a sfințit biserica din Bobota, au fost prezenți toți fruntașii politici, intelectualii și preoțimea salajeana. A fost un moment istoric important pentru intreaga Țara a Silvaniei, deoarece s-a dat citire unui memorandum. Memorandumul salajean era un act de protest adresat imparatului de la Viena contra masurilor de anexare a Parțiumului la Ungaria, in anul 1860. El a fost redactat de catre Ioan Maniu și Ioan Galu, fost profesor la Gimaziul Minoriților din Șimleu și apoi protopop al tractului Șamșud. In prealabil, dupa ce Ioan Maniu s-a consultat cu vicarul Demetriu Coroianu, a avut loc o intalnire cu parohii reprezentativi din Comitatul Crasna, la Șimleu, pe data de 16 august 1861.

    La sfințirea bisericii din Bobota s-a incercat sa se stabileasca și persoanele care vor inainta actul de protest imparatului de la Viena.

    Redam, in continuare, scrisoarea lui Ioan Maniu adresata unchiului sau, Simion Barnuțiu, care in acea vreme era profesor la Universitatea din Iași, in care ii relateaza acestuia despre evenimentul care a avut loc la Bobota, cu ocazia sfințirii bisericii de aici și insemnatatea pe care a avut-o pentru intreaga suflare romaneasca din Salaj:

       „Marți 27 l. c. (august 1861) a fost sfințirea bisericii de la Bobota. Acolo au fost mai mulți Romani și ne-am ințeles ce sa facem, adeca noi cu D. Galu din Chieșd am dus memorandumul gata și l-am cetit. Toți au zis ca e bine și l-au subscris, cați au fost. Memorandumul e facut pentru amandoua comitatele: Crasna și Solnoc. Cu chiorenii pana acum nu am avut ințelegere. A fost vorba și de deputații cari sa mearga la Viena. Ei au zis ca din partea civililor din Crasna sa fiu io, din Solnoc Filep. Acela insa nu a fost de fața.   Acum nu știm ce va raspunde la propunere. Dintre popi nu vrea inca sa se hotarasca nici unul, respective dintre acei cari au fost la sfințirea bisericei. Unul pentru o cauza, altul pentru alta. I-o m-am nacajit foarte și le-am spus, ca Romanii așteapta alta purtare de la parinții poporului. Ei zic ca nu e de lipsa sa mearga deputați, ci prin ordinariat sa se trimita. Am zis ca aceasta nu se poate nici decat. Din mai multe cauze lucrul a ramas intr-atata.

      In Bobota m-am cunoscut cu D. protopop din Satmar, Branu (Petru – n.n.), un om foarte brav și mare aderent a Dtale. A beut un toast pentru sanatatea Dvoastra. Alt protopop pentru a mea. Io m-am sculat și le-am mulțamit; mi-am exprimat bucuria pentru sentimentul lor național și speranța, ca sufletul capatat de la exemplarii noștri barbați, il vor conserva, transplanta și realiza”.

      La final, subliniem faptul ca și celelalte trei sfințiri ale bisericii din Bobota, care au avut loc in anii 1904, 1929 și 1986, au reprezentat, atat pentru Bobota cat și pentru Salaj, evenimente istorice deosebit de importante.