Situată la granița județelor Sălaj și Satu Mare, mănăstirea a luat ființă în anul 2004, în data de 13 iunie, când a fost sfințită și piatra de temelie a acestui așezământ monahal, de Preasfinţitul Părinte Petroniu, pe atunci Arhiereu-vicar al Episcopiei Oradiei, Bihorului şi Sălajului. La început, lucrările au fost coordonate de Preacucernicul Părinte Ioan Pădurean de la Parohia Bobota, iar din anul 2008 au fost preluate de către Preacuviosul Părinte Pahomie Buruiană. În anul 2012 a fost numit egumen al schitului Preacuviosul Părinte Mina Pletosu, care a continuat lucrările începute de predecesorii săi. În anul 2013, cu prilejul hramului acestui așezământ monahal, a fost proclamată ridicarea Schitului Bobota la rang de mănăstire, iar Preacuviosul Părinte Mina Pletosu a fost hirotesit şi instalat stareţ al mănăstirii.

Biserica mănăstirii adăpostește și mici părticele din moaștele Sfântului Ierarh Andrei Șaguna și ale Sfinților Martiri Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel. Aceste sfinte moaște au fost dăruite mănăstirii de către Înaltpreasfințitul Părinte Laurențiu, Mitropolitul Ardealului, cu prilejul unei vizite făcute la acest așezământ monahal. De asemenea, alături de racla cu sfintele moaște se află o altă raclă ce adăpostește un veșmânt al Sfintei Cuvioasei Parascheva de la Iași, veșmânt primit prin bunăvoința Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. .

Între anii 2012-2016 a fost amenajat paraclisul cu hramul „Sfântul Ierarh Andrei Șaguna, mitropolitul Transilvaniei”, acesta fiind sfințit de Preasfințitul Părinte Petroniu, în data de 30 noiembrie 2016.

De asemenea, între anii 2012-2024, sub coordonarea Preacuviosului Părinte stareț Arhim. Mina Pletosu și prin osârdia viețuitorilor mănăstirii, au fost realizate următoarele lucrări: în interior lăcașul de cult a fost tencuit și pictat în tehnica frescă, s-a turnat șapa de beton, pardoseala a fost acoperită cu granit, s-a realizat instalația electrică, s-au montat geamuri, uși de acces și candelabre, Sfânta Masă a fost placată cu marmură și s-au confecționat iconostas, strane, tetrapoade și baldachine pentru icoane și sfinte moaște. În exterior, soclul bisericii a fost placat cu travertin și marmură, pereții au fost tencuiți și finisați în tehnica frescă, geamurile au fost acoperite cu marmură și travertin, iar în jurul acestora s-au montat ancadramente sculptate, s-a făcut acoperișul din tablă de cupru, în jurul lăcașului de cult s-a amenajat un trotuar placat cu piatră naturală, s-au turnat și s-au placat cu piatră naturală aleile și scările de acces, care ulterior au fost dotate cu rampă, în proximitatea bisericii a fost edificat un altar de vară în stil maramureșean și au fost ridicate poarta și gardul de împrejmuire al complexului monahal. De asemenea, lăcașul de cult a fost înzestrat cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

Sursa: https://www.mitropolia-clujului.ro/hramul-manastirii-bobota-si-sfintirea-bisericii-asezamanului-monahal/

Biserica de lemn din Bobota s-a aflat în localitatea Corni din județul Maramureș până în jurul anului 1975, când a fost demolată. Biserica de lemn fusese adusă în anul 1868 din satul Bobota, Sălaj. Ea putea data din secolul 18.

Biserica de lemn din Zalnoc se află în localitatea omonimă din județul Sălaj. Ea este datată din anul 1600 prin o presupusă inscripție ce a existat cândva de-asupra ușii de intrare. Același an este indicat și de șematismele Episcopiei greco-catolice de Cluj-Gherla drept an al edificării bisericii. Despre acestă biserică cât și despre istoria satului Zalnoc și a locuitorilor săi a scris preotul Ioan Buteanu, un împătimit cercetător al istoriei satului său. Lucrarea sa intitulată ”Din monografia satului Zalnoc”, publicată în mai multe numere ale ziarului Plugarul editat la Șimleu Silvaniei a constituit o inițiativă pe cât de rară la acea dată pe atât de importantă și apreciată. Având hramul ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, biserica se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-B-05143.

Istoric
În paginile ziarului Plugarul, editat la Șimleu Silvaniei între anii 1923 și 1926 a fost publicat studiul monografic întocmit de preotul Zalnocului Ioan Buteanu. Considerată în anul 1925 a fi ”o rară oglindă asupra vieței satelor noastre românești despre cari aproape nimic nu s-a scris”, lucrarea preotului Buteanu avea să fie propusă Academiei Române pentru publicare iar drept dovadă a valorii sale avea să câștige în cursul aceluiași an un premiu de 1.200 de lei. Cuprinzând informații inedite despre satul și locuitorii Zalnocului, lucrarea amintită surprinde evoluția istorică a bisericii de lemn din localitate precum și o descriere detaliată a edificiului de cult, a dotării și a picturii sale interioare.

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_de_lemn_din_Zalnoc

Biserica de lemn din Derșida se află în localitatea omonimă din județul Sălaj și a fost ridicată înainte de 1771 – anul când a fost pictată. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-A-05047.

Istoric și trăsături
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” a fost ridicată în jurul anului 1700 pe valea Crasnei, în satul Derșida. Forma pereților este dreptunghiulară, cu absida decroșată poligonală, cu cinci laturi. Pronaosul are tavanul drept, iar naosul și altarul câte o boltă semicilindrică, ultima terminându-se în timpanul de est. Acoperișul de șiță are clopotnița deasupra pronaosului, înconjurată de patru turnulețe. Se mai remarcă și brâul median în torsadă. Prispa este bogat ornamentată și este situată pe latura de sud. Chenarele șerpuitoare de pe arcade alunecă pe stâlpii de secțiune dreptunghiulară, pentru a însoți „frânghia”, iar cuiele de lemn, cioplite în forma rozelor, se adaugă lalelelor singuratice. În ancadramentul ușii de intrare, alături de meandre și „frânghie”, sunt dăltuite în partea superioară, lângă motivul crucii, două lalele și un șirag de inimi.

Pictura interiorului, executată în 1771, este în mare parte distrusă. Pereții bisericii au fost „grunduiți” inițial cu un strat de lapte de var și nisip fin, peste care s-au aplicat culorile în ulei. Picturile sunt asemănătoare cu ale altor biserici din zonă, ca urmare a implicării aceluiași autor în crearea acestora, pe nume Nichita. Interiorul încă mai conservă imagini reprezentând sfinți: Nicolae, Spiridon, Grigore, Vasile, Ioan. Elemente picturale complexe apar și în scena crucificării, în rânduirea apostolilor în jurul Mântuitorului, cât și în scenele ce prezintă copilăria lui Iisus. Picturile exterioare lipsesc aproape cu desăvârșire ca urmare a intemperiilor de peste ani.

Inscripțiile interioare sunt în alfabetul chirilic, în care au fost tipărițe și cărțile de cult, care pot fi admirate în cadrul micului muzeu amenajat în cadrul Protopopiatului Ortodox din Șimleu Silvaniei.

În anul 2005 a fost refăcut acoperișul de șindrilă, iar pe parcursul anilor 2007 și 2008 a fost construit gardul împrejmuitor. Lucrările de reparație s-au făcut în mare parte cu sprijinul credincioșilor, al Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Sălaj și al Primăriei comunei Bobota.