Vechimea locuirii pe aceste meleaguri este susținută de menționarea multiseculară a așezării din acest areal. Prima atestare documentară a localitații Bobota datează din anul 1213, fiind menționată sub denumirea de villa Babud. În decursul anilor, apare în diverse documente și sub diferite denumiri: 1214 – Villa Babud, 1262 – Babuti, 1427 – Bibotheleke, 1479 – Babodtheleke, 1510 – Bobatelek, 1750 – Nagy Dersida, apărând pentru prima dată cu denumirea actuală în anul 1839. Dupa cum se arată în monografia Sălajului (1908) de D. Stoica și I.P. Lazăr, Bobota este unul din cele mai vechi sate românești din această parte a județului, locuitorii fiind în cursul anilor nobili și iobagi.
Biserica din piatră, cu hramul Sfinții Arhangheli, a fost construită ca lăcaș greco-catolic în anul 1895. Paroh al acestei biserici a fost Valentin Coposu.
Atestările documentare menționează existența omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel, satul Bobota este atestat documentar în anul 1213 sub denumirea de villa Babud, Derșida în anul 1349 și Zalnoc, sat cu o importanță istorică deosebită între secolele XIII-XVI, amintit pentru prima oară în anul 1205 sub denumirea de Zunuchy.
Aproape de localitate era Cetatea Zanok, aparținând grofilor Zanuchi, de unde provine și numele satului. În Cetate era oficiul salinar care aproviziona întreaga Ungarie cu sare. Cea mai mare parte a cetățenilor sunt de părere că Zalnoc era capitala comitatului Solnoc, aici păstrându-se urme arheologice vizibile , circumvalații asemănătoare cu cele ale castrului Dăbâca, descoperindu-se și un puț vertical și o ramificație verticală a acestuia.
